Viata preafericitului Bula de la gradinita si pana ce a devenit ministru in 1000 de bancuri

Pe vremea comunismului spuneai un banc politic cu Bula, ascultai un banc politic cu Bula, era si asta o forma de dizidenta. Bula era ca o pastila impotriva stresului.Mi-l amintesc pe marele poet Nichita Stanescu povestind bancuri cu Bula. Le povestea foarte serios, dar ii stralucea in ochi o sclipire sugubeata. O data a venit la "Gazeta Literara" cu cateva foi inegrite cu bancuri cu Bula, auzite de el in Piata Matache Macelaru.A scris Nichita Stanescu un soi de comentariu si bancurile au aparut. Nichita marturisea in scris ca, "desi provine din orasul lui Caragiale, nu are umor. Dar la locul de munca al spiritului nu trebuie sa supere ipostaza poetului metafizic, vis-a-vis de dreptul sanatos al taranului si al muncitorului de a rade plin de cutezanta si de a fi domn pe propria sa inima". Si mai spunea Nichita: "Bula repune in circulatie cate ceva din sanatatea rasului nostru plin de spirit. Nu e o decadere a muncii mele de poet sa o insotesc cu bancuri auzite si atribuite lui Bula. Nu o fi Bula, "Nastratin Hogea in Isarlak" al lui Ion Barbu, in schimb este personajul favorit al unei intregi populatii ganditoare. Bula este tot ce este rau in noi insine si tot ce este bine in noi insine, prin luarea in cunostiinta de sine si prin mustacire. Asa cum scotienii isi umplu vechile castele cu stafii, Bula este stafia lipsei noastre de castel." Marele poet s-a "batut" pentru publicarea bancurilor cu Bula motivand ca ele "repeta cate ceva din auto-ironia sanatoasa prin care se zambeste siesi, buna si ingaduitoarea limba romana." - Tesu Solomovici