Baneocin pulbere, 250 UI/5000 UI pe gram, 10 g, Sandoz

Baneocin pulbere, 250 UI/5000 UI pe gram, 10 g, Sandoz

Baneocinul este activ în toate infecțiile provocate de germeni patogeni sensibili la neomicină și/sau la bacitracină.

Acțiunea Baneocinului unguent este intensificată de un pansament.

Indicații:

Baneocin pudră:

• Infecții bacteriene ale pielii de mică extindere, de ex: Herpes simplex, Herpes zoster/vezicule de varicela, impetigo contagios supurant, ulcere infectate ale gambei, eczeme infectate, dermatite fesiere (la nou-născuți) infectate cu bacterii
• Prevenirea infecțiilor ombilicale la nou-născuți. După intervenții chirurgicale (dermatologice) Baneocin pudra poate fi utilizat ca adjuvant în îngrijirea postoperatorie (excizii și cauterizări, tratarea ragadelor, ruptura perineală, episiotomie, răni și cicatrice supurante).

Baneocin unguent:

• Infecții bacteriene focale ale pielii: Furuncule, antrax (după tratament chirurgical), foliculița bărbiei, foliculița profundă, hidrosădenite supurative, periporite, perionyxis. Infecții ale pielii de extindere limitată: Impetigo contagios, ulcere infectate ale gambei, eczeme secundare infectate, răni și tăieturi infectate secundar, opăriri cu apă fierbinte, arsuri, operații estetice și grefe cutane (de asemenea profilactic și pansamente cu unguent)
• După intervenții chirurgicale: Baneocin unguent poate fi folosit ca adjuvant în timpul îngrijirii postoperatorii: Baneocin unguent întins pe fese de tifon este eficient la pacienții cu infecții sau răni (ex. infecții ale canalului urechii externe, răni sau escare chirurgicale).

Compoziție:

Baneocin pudră/unguent: 1 g conține: Bacitracin zinc: 250 UI, Sulfat de neomicină: 5000 UI (5 mg).

Mod de administrare:

• Se aplică un strat subțire de pudră sau unguent pe rană, acoperit eventual cu un pansament
• Posologie: În general 2-4 aplicații cu Baneocin-pudra sau 2-3 cu Baneocin-unguent pe zi, atât la adulți cât și la copii
• La pacienții cu arsuri care acoperă mai mult de 20% din suprafața corpului, Baneocinul se va aplica o singură dată pe zi (în particular la pacienții cu funcții renale reduse), deoarece substanțele active pot fi absorbite
• În cazul unui tratament local este recomandabil să nu se depășească o doză de 1 g de neomicină pe zi (corespunzătoare la 200 g de pudră sau pomadă de Baneocin) timp de 7 zile
• În caz de repetare se va înjumătăți doza.

Contraindicații:

• Hipersensibilitate cunoscută la bacitracină sau/și neomicină sau la alte antibiotice aminoglicozidice
• Baneocinul nu trebuie aplicat în leziuni severe extinse ale pielii deoarece absorbția medicamentului poate cauza ototoxicitate până la pierderea auzului
• Dacă există posibilitatea unei absorbții necontrolate, Baneocinul nu se va administra pacienților cu tulburări excretorii grave de origine cardiacă sau renală cât și celor cu leziuni vestibulare sau/și cohleare
• În caz de timpan perforat nu se aplică Baneocin în conductul auditiv extern
• Nu se aplică Baneocin pe mucoasa oculară
• Sarcina și alăptare: În caz de posibilă resorbție, Baneocinul se aplică cu multă prudență; neomicina, ca și toate antibioticele aminoglicozidei, traversează placența
• S-a descris apariția de leziuni ale aparatului cohlear la faț, în cazul administrării de doze mari pe cale parenterală.

Precauții:

• În cazul aplicării de doze mai mari decât cele prescrise (în special la pacienții cu ulcere trofice), se recomandă observarea cu atenție a semnelor nefrotoxice sau/și ototoxice, datorate posibilității de absorbție a Baneocin-ului
• La pacienții cu funcții hepatice sau/și renale reduse, înaintea și în timpul tratamentului intensiv cu Baneocin, datorită creșterii riscului efectelor toxice, se vor face atât teste de urină și sânge, cât și audiometrice
• Posibilitatea unei ototoxicitați impune o folosire prudentă în caz de otită medie cronică mai veche
• În caz de timpan perforat nu se aplică în conductul auditiv extern
• La pacienții cu acidoze, miastenia gravis sau alte boli neuromusculare, în cazul în care pot avea loc absorbții necontrolate, atenția trebuie îndreptată către blocajele neuromusculare
• Calciul și neostigmină pot împiedica astfel de blocaje