În devenirea ființei istorice, timpul rostirii îl include şi pe Constantin Noica, un alt semădău preocupat de cuvintele şi sufletul limbii române, de gândul ce se înfiripă în orizontul universalului. Noica dă seama de cultura română și, mai ales, de posibilitatea rostirii filosofice. Pentru el, limba română este o limbă care poartă cu ea întregul logos-ului, chiar dacă nu este limbă universală , fiind astfel potrivită să însuflețească gândirea și să-i dea întruchipări originale. (Florea Lucaci
Pentru a oferi o experiență de navigare mai bună, site-ul web utilizează cookie-uri tehnice, analitice, de profilare și de la terțe părți. Continuând să navigați pe site-ul web, acceptați utilizarea cookie-urilor. Dacă doriți să aflați mai multe informații sau să renunțați la toate sau la unele dintre cookie-uri.