„Sufletul meu este un pumn de cenusa,/ o camera ferecata intr-un noian de intuneric,/ un fir de nisip, agatat de o lacrima amara.// Caut in pustiu macar o umbra/ de care sa ma pot apropia,/ dar ratacesc, fara sa-mi pot gasi crucea.// Inima mea – goala de secunde, zile/ si anotimpuri,/ cauta un strop de lumina,/ ingenuncheaza si se roaga/ pentru clipa din urma.// Si-atunci, Doamne, imi poti trimite un inger/ cu o luminare, o carte si-o creanga de brad,/ sa nu ma duc cu miinile goale pe lumea cealalta?” (Sufletul meu)
Pentru a oferi o experiență de navigare mai bună, site-ul web utilizează cookie-uri tehnice, analitice, de profilare și de la terțe părți. Continuând să navigați pe site-ul web, acceptați utilizarea cookie-urilor. Dacă doriți să aflați mai multe informații sau să renunțați la toate sau la unele dintre cookie-uri.