Valorificand doua paradigme aflate la poli opusi, cea a inchiderii si cea a deschiderii, Lautreamont si Apollinaire sunt totusi uniti de aceeasi aplecare spre materie, de o logica similara a unui activism dus la extrem, de o egala pendulare intre ispita de a avea de-a face cu concretul materiei si de a fugi intrucatva de ceea ce ea reprezinta. In cei doi poeti analizati in aceasta carte materia si-a lasat fara indoiala urmele, fie si in varianta unei scriituri maladive care incearca, in modul lor propriu, sa scape de blestemul istoriei.
Pentru a oferi o experiență de navigare mai bună, site-ul web utilizează cookie-uri tehnice, analitice, de profilare și de la terțe părți. Continuând să navigați pe site-ul web, acceptați utilizarea cookie-urilor. Dacă doriți să aflați mai multe informații sau să renunțați la toate sau la unele dintre cookie-uri.