O aruncare de Zaruri este un algoritm al mantuirii pur literare, fara sprijinul niciunei transcendente. Daca in Igitur, poetul „jucat”, performat, asumat de catre Mallarme pana la urma ezita si nu arunca zarurile, in Aruncare el „se arunca”, decide, intrerupe ezitarea, se incredinteaza finit Hazardului infinit. Va reusi, nu va reusi, nu se stie, nu este sigur. „Poate”, „daca”, spune Poemul, care incepe pur ipotetic-demonstrativ, printr-o formula din textele de matematica: „fie ca”. Nimic nu e sigur, de-asta singura sansa e sa ne resorbim in marea Hazardului, sa devenim una cu magma de posibilitati ale epocii, cu atat mai mult atunci cand o agita furtuna, amestecand amplificat, cosmic, zarurile.
Pentru a oferi o experiență de navigare mai bună, site-ul web utilizează cookie-uri tehnice, analitice, de profilare și de la terțe părți. Continuând să navigați pe site-ul web, acceptați utilizarea cookie-urilor. Dacă doriți să aflați mai multe informații sau să renunțați la toate sau la unele dintre cookie-uri.