Sertarul cu fluturi - Cristina Cristea

Dupa cartea de versuri Scrisoare pe o floare de salcam, scriitoarea Cristina Cristea vine cu acest tulburator volum de proza scurta, un soi de galerie a iubirilor stinse in stele, fiecare cu chip de femeie si aripi de inger. Perspectiva sinestezica a scriiturii transfera olfactiv nuante, topeste in apusuri note muzicale, intr-un ludic cuminte si elegant, sinonim cu dansul perfect al iubirii. Sertarul cu fluturi propune o scriitura ampla si analitica, o suita de scenarii migalos concepute, picturale, atent detaliate. Emotiile personajelor se revarsa in tumult de senzatii, geografia este permisiva, iar ambianta colorata artistic si livresc. Cititorul este spectatorul unuia dintre cele mai frumoase volume de proza scurta din literatura romana contemporana. Acolo, prin usa larg deschisa, a zarit pentru intaia oara o carare de pietre albastre... Si atunci a stiut ca nu va mai fi niciodata prizoniera vreunui dor, care trebuia sa ramana acolo, in sertarul cu fluturi al memoriei... Acum, privind panza pe care culorile se amestecasera, vaduvind-o de o frumusete ce se dovedise efemera, si-a amintit tot ce traise atat de intens in vara care se sfarsise si s-a intors grabita spre terasa aceea a lor, voia sa ii spuna ca are sa il astepte, ca timpul e prietenul ei, dar barbatul nu mai era acolo, vocea inconfundabila a lui Jaques Brel ruga o fata necunoscuta sa nu il paraseasca si ea a simtit cum o doare locul unde pentru o clipa avusese aripi, fara sa stie ca niciodata nu are sa mai poata invata sa zboare.