Lara - Ani Teglas (Pop)

Lara. Franturi din viata unei inimi cu suferinta intr-o picatura de iubire - Cand viata e turnata in profilul unui roman - Un roman prea personal pentru a ramane doar un simplu text... Acest joc de cunoastere-autocunoastere, vadire-ascundere de fire ce ni-l propune Ani Teglas (Pop) in romanul sau nu e nou, dar il propune ca pe un joc secund, o respiratie duala a propriei sale existente. Nu va pot povesti romanul, nu-i rostul meu, dar pot sa va provoc sa-l priviti prin ochii plini de candoare ai personajelor. Lamele de liniste, striatii pe corneea durerii personale, fiecare pagina e un efort de demitizare a unei traume, a unei dureri zambite acum. De aceea cred ca nu avem de-a face cu un roman oarecare, ci cu o incercare a femeii-autor de a descifra propria noastra lectura. Pare ca asteapta sa-i scriem in josul paginii un ravas de intelegere, de asumare a profilului sau hermeneutic. Texte scurte. Grabnic validate de citit. Se arunca direct in adanc de inima si se reintorc. A ascultat, trait, adancit, meditat. Acum e vremea scriiturii. Efortul autoarei merita recompensat cu o lectura atenta. Luati textul in inima si decojiti-l! E vremea rabdarii si intelegerii. In fond, cum sa nu filosofam? -Parintele Constantin Necula Scriu despre propriul suflet, despre trairile mele sau inspirata de povestile celor pe care i-am intalnit de-a lungul timpului, pentru iubirile pierdute in timp; si mai scriu pentru ca iubesc oamenii buni si frumosi sufleteste. Iubesc viata si nu ma mai satur niciodata sa o privesc, sa o miros, sa o gust; o iubesc pentru sarutarile pe frunte si imbratisarile lungi; simt ca scrisul, cititul, literatura ne pot schimba pe noi, oamenii, in bine. Scriu despre viata mea: fericita, dezamagita, singura, mahnita, copilaroasa, nemarginita, despre suferinta, iubire, speranta si-mi astern pe tava sufletul in mii de cuvinte, pudrate cu zambete dulci si condimentate cu lacrimi amare si ma inspaimanta ideea de a fi neputincios. Ma simt bine cand scriu, iar dupa ce am sters, am citit, am corectat si iar am citit, simt o mare usurare si sunt fericita pentru ca mi-am redescoperit placerea de a scrie. Ma atasez si am o sensibilitate aparte pentru suferinta de orice fel a oamenilor, sufar si ma simt neputincioasa in fata bolilor, a batranetii, a razboaielor si a mortii, dar fara sa ma incarc negativ. Nu pot sa ma mint singura, mai ales ca eu urasc minciuna, de aceea sunt momente cand nu mai pot sa spun ca "mi-e bine si asa"! Pentru ca nu, nu mi-e bine! Dar ma bucur ca am langa mine cativa prieteni (si prietenii ni-i alegem fiecare dintre noi, spre deosebire de familie, vecini, sau colegi, pe care ni-i da Doamne-Doamne), care nu m-au dezamagit, care ma accepta si ma respecta, cu bune si cu mai putin bune, asa cum suntem majoritatea dintre noi. Eu voi merge mai departe pe calea cea dreapta, daruind caldura, bucurie si speranta si traiesc cu fericire, bucurie, impacare si respect pentru oameni si viata! Cu drag, cu multa prietenie, cu deosebita consideratie, mult respect si pretuire. - Ani Teglas (Pop)