100 de batalii din istoria romanilor

Lucrarea de faţă propune o altă perspectivă a trecutului militar naţional din cele mai vechi timpuri până la al Doilea Război Mondial inclusiv, respectiv o selecţie a celor mai importante o sută de bătălii. Această modalitate a fost şi este destul de uzitată pe plan internaţional şi în istoriografia românească. Totuşi, ea reprezintă o premieră în istoriografia militară românească prin gradul de sinteză pe care îl presupune analiza celor mai importante bătălii. Volumul analizează cele mai importante confruntări armate din istoria românească, începând cu prima atestare certă a capacităţilor războinice ale geţilor, respectiv campania la nordul Dunării a armatei macedonene (335 î.Hr.), condusă de Alexandru Macedon, şi terminând cu Operaţiunea Hron–Morava din aprilie–mai 1945. Desigur, orice selecţie implică, în mod necesar, un criteriu sau un set de criterii care să justifice opţiunile în favoarea unuia sau altuia dintre evenimentele militare de acest tip, pe care istoria le-a consemnat. Autorii au luat în considerare importanţa bătăliei, materializată într-o serie de elemente cum ar fi: contextul desfăşurării şi beligeranţii implicaţi; efectivele angajate; noutăţile aduse în plan tehnologic sau sub raportul concepţiei şi execuţiei; consecinţele pe termen scurt sau mediu în plan politic şi militar; cantitatea şi calitatea izvoarelor istorice (criteriu valabil pentru epocile veche şi medie) și altele.   ALESANDRU DUŢU A absolvit Facultatea de Istorie a Universității București (1973). Cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Militară (1973–2000) și Arhivele Militare Române (2000–2003). Profesor la Facultatea de Istorie a Universității Spiru Haret din București (2003–2012). Doctor în științe militare cu preocupări în ce priveşte al Doilea Război Mondial şi perioada postbelică. A elaborat şi coordonat (singur sau în colaborare) monografii, volume de documente, albume, dicţionare, studii şi articole în care a abordat aspecte ale participării României la război, regimul de armistiţiu, situaţia postbelică a armatei române, poziţia României în Tratatul de la Varşovia etc. Lucrări de autor: Armata română în război, 1941–1945; Armata română de la Prut la Stalingrad și înapoi la Prut (1941–1944); Între Wehrmacht și Armata Roșie, 1941–1945; Armata română în vremuri de cumpănă, 1945–1965; Sub povara armistițiului. Armata română în perioada 1944–1947; România în istoria secolului XX; Evoluții diplomatice și teritoriale în Europa în secolele XIX–XX; Revoluția din Decembrie 1989. ALEXANDRU MADGEARU A absolvit Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie-Filosofie (1988). Doctor în istorie (1997). Bursă postdoctorală Fulbright la Ohio State University, Columbus (2002–2003). Premiul Dimitrie Onciul al Academiei Române (acordat în 2016) pentru volumul Asăneştii. Istoria politico-militară a statului dinastiei Asan (1185–1280). Cercetător ştiinţific gradul I la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară. Membru în Comisia Română de Istorie Militară şi în Biroul Societăţii Române de Studii Bizantine. Volume recent publicate: Organizarea militară bizantină la Dunăre în secolele X–XII (2018); Expansiunea maghiară în Transilvania (2019). PETRE OTU A absolvit Facultatea de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași (1979), și Academia Militară (1981). Doctor în istorie militară (1995). Profesor universitar și cercetător științific gradul I. Activitate didactică și științifică la Academia Militară, Universitatea din Pitești, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. Președinte al Comisiei Române de Istorie Militară și membru al Comisiei Internaționale de Istorie Militară. Premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române (2005) pentru lucrarea Mareșalul Averescu. Militarul, omul politic, legenda. Secretar științific al Istoriei Românilor, vol. VIII, România Întregită (1918–septembrie 1940), volum apărut sub egida Academiei Române. Autor (unic și în colaborare) a numeroase lucrări de istorie, istorie militară, geopolitică și geostrategie, participant la reuniuni științifice internaționale, la emisiuni de radio și de televiziune etc. MIRCEA SOREANU A absolvit Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității din București (1980). Doctor în istorie, specialitatea istorie medie universală, la Universitatea din București (1998). Coredactor și redactor responsabil la Revista de Istorie Militară (1990–2014); cercetător științific la Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară (2005–2014). Dintre lucrările sale amintim Marii viziri Köprülü (1656–1710). Relații politice și militare între Țările Române și Imperiul Otoman și Marea Neagră de la „lacul bizantin“ la provocările secolului XXI (coautor).