Logati-va pentru a putea crea un flux de stiri si produse compus din domeniile care te intereseaza.

Pret:Orice pret
Interese:Toate
Culoare:Toate culorile
Care este miza reală a plafonării preţului la producţia de gaze naturale şi de ce vor pierde şi consumatorii şi producătorii de pe urma discursul populist al PSD-ului

Care este miza reală a plafonării preţului la producţia de gaze naturale şi de ce vor pierde şi consumatorii şi producătorii de pe urma discursul populist al PSD-ului

Plafonarea preţului de achiziţie al gazelor naturale din producţia internă are potenţialul de a creşte importurile de gaze ruseşti, va îngreuna orice demers de reindustrializare în următorii 3 ani şi crează falsa impresie că această măsură este una justă pentru consumatorul casnic.

Până la urmă, oare cum a ajuns Guvernul la concluzia că trebuie să plafoneze preţul de achiziţie al gazelor naturale exact la 68 de leiMwh? Care au fost calculele şi considerentele din spatele acestei decizii? Taxarea companiilor din energie la cifra de afaceri şi direcţionarea producţiei interne spre consumul casnic sunt, oare, măsuri care îi ajută, cu adevărat, pe români? Este cineva câştigător de pe urma acestei ordonanţe? Cum se explică plafonarea preţului la producţia internă de gaze naturale la un nivel de 68 de leiMwh Decizia de a bloca pentru trei ani de zile preţul producţiei interne al gazelor naturale la 68 leiMwh nu are nicio legătură cu protecţia consumatorilor casnici, ci cu un calcul cinic, tranzacţionând securitatea energetică a acestei ţări şi viitorul companiei de stat din sector în schimbul unui discurs populist, gol de conţinut.

Cine a orchestrat tot acest scenariu pare că s-a uitat la preţurile pe care companiile producătoare le-au practicat pentru comercializarea gazelor naturale în anul 2017 şi la profiturile pe care le-au realizat.

, preţul mediu la care şi-a vândut, în perioada 2015 – 2017, producţia sa de gaze naturale, a fost de 66.33 de leiMwh.

Trebuie să ţinem cont că, în cea mai mare perioadă din acest interval, preţul la producţie pentru consumatorii casnici a fost plafonat la 60 de leiMwh.

Şi datele publice de pe site-ul celor de la Bursa de Mărfuri arată că media ponderată a preţului de vânzare al producţiei interne de gaze tranzacţionată pe piaţa centralizată a fost de 71.4 leiMwh.

Preţul de 68 de leiMwh este, practic, media între preţul publicat de BRM şi cel realizat, de exemplu, de Romgaz, în 2017.

În aceste condiţii, Romgaz a realizat în 2017 un profit net de 1.8 miliarde de lei, din care statul român a tras 1.34 de miliarde, bani care s-au pierdut, însă, prin buget! La prima vedere, la o medie de 68 de leiMwh, Romgazului i-ar rămâne o marjă suficientă pentru a menţine nivelul de profit din anii anterior, bun numai pentru a contribui şi el la acoperirea deficitelor bugetare.

Dar, dacă luăm în calcul inflaţia, creşterea costurilor cu forţa de muncă şi a costului cu serviciile în România, s-ar putea ca această socoteală să se dovedească a fi o eroare de proporţii.

Petrom, pedepsit pentru că nu a virat tot 90% din profit acţionarilor? Petrom, în schimb, la o medie de preţ ceva mai ridicată faţă de cea a Romgazului, adică la 75 de leiMwh.

Explicaţia este simplă: cei de la Petrom au urmărit să încheie, mai degrabă, contracte cu marii consumatori industriali, pentru care piaţa era liberalizată încă din anul 2012.

  Apoi, OMV, acţionarul principal de la Petrom, a avut o altă strategie, diferită faţă de cea a Guvernului României, în cazul Romgaz.

La Petrom, , sub formă de dividende, a fost stabilită, pentru anul 2017, la un nivel de 45%.

Restul banilor au rămas în companie şi au fost direcţionaţi spre investiţii, miza cea mare a Petromului fiind exploatarea gazelor din Marea Neagră, din Neptun Deep, pentru a balansa, pe viitor, declinul producţiei interne din onshore.

Spre exemplu, OMV Petrom a anunţat pentru întregul an 2018, 75% urmând să meargă către segmentul de exploatare şi producţie Upstream, pentru a accelera rata de inlocuire a rezervelor epuizate şi pentru a consolida atât rentabilitatea companiei, cât şi securitatea energetică a României! Este important de văzut dacă, la preţul de 68 de leiMwh, aceste investiţii în economia românească mai au sens pentru Petrom sau, vor aştepta ca alţii, să-şi termine Dragnea campania electorală ca să ne punem economia pe picioare.

Dacă vom compara strategiile celor două companii, calculul României pentru Romgaz a fost cât se poate de rudimentar, transformându-l, pe termen lung, într-o companie micuţă, bună numai pentru a livra, astăzi, la bugetul statului, o sumă de bani care nouă ni se pare mare, dar care este mică în comparaţie cu performanţele financiare ale altor companii de profil din lume.

Fără centrala de la Iernut, singura investiţie majoră a Romgazului, pentru care Dragnea ar trebui să le mulţumească tehnocraţilor, compania ar fi rămas doar un simplu contributor la bugetul de stat.

Consumatorii casnici vor resimţi efectele plafonării preţurilor din 2022 Deşi măsura a fost promovată de Liviu Dragnea, Darius Vâlcov şi de Orlando Teodorovici ca pe un mod de a ne lua ţara înapoi din mâinile străinilor, adevărul este altul.

Tarifele de furnizare şi de transport care reprezintă mai mult de jumătate din preţul final al facturii la consumatorul casnic rămân, în linii mari, neschimbate, furnizorii având posibilitatea să îşi recupereze toate costurile din buzunarul consumatorilor, chiar dacă nu imediat.  Convenabil, probabil, efectul acestor măsuri de amânare a veniturilor va fi aruncat pe umerii unui eventual nou Executiv, instalat după alegerile din 2020, care va trebui să explice de ce trebuie să le crească românilor factura la gazele naturale.

În plus, dacă iniţiativa celor trei minţi luminate va genera un declin sau o stagnare a producţiei interne, în condiţiile în care este estimată o creştere a cererii de gaze naturale cu 2.4% anual, necesarul pentru a satisface cererea va fi completat cu gaz de import, deschizând, larg, după câţiva ani buni, piaţa românească pentru.