13+ motive sa mergi in Valencia cu copiii

13+ motive sa mergi in Valencia cu copiii

Am aterizat in Valencia singura. Voiam sa ma conving ca tot ce auzisem despre oras – ca are multe atractii pentru familii, ca atmosfera e relaxata, ca te poti deplasa usor – e adevarat. Dupa trei zile m-am intors acasa bucuroasa ca am gasit orasul perfect pentru mers cu fetele intr-un city break. Perfect pentru noi, cel putin. Asa mai sunt si Viena, si Dublinul, si Lisabona. Insa Valencia are vreme mult mai blanda ca Viena, e mai aproape ca Dublin si e parca mai ofertanta ca Lisabona la capitolul atractii pentru cei mici.

Gasiti mai jos doar 13 din locurile in care m-as intoarce cu fetele, iar la final mai sunt cateva idei de obiective turistice pentru familii in care de data asta n-am ajuns.

Jardines del Turia

De-a lungul a vreo opt kilometri, pe fosta albie a raului Turia, se intinde unul dintre cele mai mari parcuri urbane din Spania. Eu am apucat sa vad doar o treime din el si-am fost uimita de succesiunea gradinilor cu flori, a pistelor de alergare, a fantanilor arteziene si a spatiilor de joaca pentru cei mici. Cat ma plimbam pe alei a trecut un trenulet turistic si-am zarit si-un teren de mini golf. Cred ca e locul care le-ar placea cel mai mult fetelor, s-ar simti libere sa exploreze si-ar gasi tot felul de surprize faine pentru ele.

Museo Fallero

In fiecare an, pe 19 martie, in Valencia are loc o sarbatoare dedicata Sfantului Joseph. Fiecare cartier din oras lucreaza un an intreg la realizarea unor ninots – papusi din hartie, pictate. Timp de patru zile inainte de data cu pricina au loc parade in care ninots sunt plimbate pe strazile valenciene si montate, apoi, pe un rug amplasat in cartierul de origine. Pe 19 martie are loc parade finala, iar la miezul noptii ninots sunt arse dupa ce-au fost sarbatorite cu artificii. In fiecare an una dintre aceste papusi e salvata si dusa la muzeu pentru a sta marturie sarbatorii din anul respectiv.

Dupa ce-am aflat de traditia asta a lor mi-am promis ca o sa ma intorc, la un moment dat, cu tot cu fetele sa vedem impreuna sarbatoarea. Da, o sa fie mai aglomerat si mai scump, insa tind sa cred localnicii care mi-au spus ca e un eveniment pe care merita sa-l vezi macar o data-n viata

L’Oceanografic

Cu o suprafata de 110.000 de metri patrati si continand 42.000.000 de litri de apa, L’Oceanografic este cel mai mare complex din Europa de acest gen. V-am mai spus ca fetele sunt fascinate de acvarii cu pesti. Ei bine, fata de tot ce am vazut pana acum cu ele asta e la zece nivele peste. Si ca intindere, si ca varietate si ca oboseala pe care ti-o poate da. Am stat jumatate de zi acolo si nu stiu daca am reusit sa vad jumatate. La spectacolele de dresaj nici n-am mai ajuns. Delfini, rechini, foci, pisici de mare, pasari, testoase, crocodili, pinguini, balene – tot ce vrei si nu vrei, in total vreo 500 de specii diferite. Si intrarea e pe masura – 28.5 euro pentru adulti, 21.5 euro pentru copii intre 4 si 12 ani, insa merita. Cand o sa mergem cu ele probabil ca o sa ne alocam o zi intreaga pentru atractia asta.

Playa de la Malvarrosa

Malvarrosa e principala plaja a orasului. Se intinde pe un kilometru, are nisip fin, iar intr-o zi de mai, cand era vreme buna de facut plaja, am gasit-o suspect de goala Era surprinzator de boema pentru o plaja urbana, iar promenada care o insotea pe lungime era presarata cu palmieri, spatii de joaca pentru cei mici si aparate de gimnastica pentru cei mari. Nu stiu cum e in weekend sau in sezon, insa in starea in care am gasit-o atunci m-as intoarce oricand cu fetele pentru o portie de joaca si balaceala.


Barrio El Cabanyal

Destul de aproape de Malvarrosa se afla locul meu preferat din Valencia. Cand am pasit in El Cabanyal, o fosta enclava pescareasca cu o istorie recenta destul de zbuciumata, parca m-am teleportat in Havana (sau ce-mi inchipui eu ca-i orasul ala). Casute cu un etaj, darapanate pe alocuri, colorate, unele cu fatade acoperite cu faianta pictata, altele cu storuri roase de vreme, grafitti-uri, babute care stau de povesti in fata usilor si copii in uniforme intorcandu-se de la scoala.

Parque Gulliver

In gradinile Turia exista un parc mai special, sub forma de Gulliver. Copiii au acces gratuit la el, se pot da pe toboganele care-s suvite din parul uriasului, se pot catara pe capul lui, se pot plimba pe pasarele. O idee foarte simpatica de care Ana cred ca s-ar bucura din plin.

Ciudad de las Artes y las Ciencias

Ciudad de las Artes y las Ciencias este format din mai multe muzee printre care cel de stiinta si Oceanograficul. Mie mi s-a parut un loc care merita vizitat si daca nu vrei neaparat sa intri in muzee. Atmosfera e parca SF, cu multa apa, mult metal si multa sticla. Are si gradini faine pe niste pasarele, are si un soi de lac pe care te poti rastogoli cu bile sau poti merge cu hidrobicicletele. M-as intoarce acolo garantat cu domnisoarele.

Jardines de Monforte

Un loc mult mai intim si poate mai putin cunoscut turistilor sunt gradinile Monforte, construite in secolul al XIX-lea si reconditionate prin 1940. E vorba, practic, de un parc in mijlocul unor blocuri inalte. Bolte de flori, fantani, arbusti, copaci in toata regula, chiar si un mini deal gasesti acolo. Mi se pare locul ideal pentru o pauza cu cei mici departe de agitatia din zona.


Torres de Serranos

Construite la sfarsitul secolului al XIV-lea, turnurile Serranos erau principala poarta de acces in oras si aveau rol defensiv. De-a lungul timpului au fost folosite si ca temnita pentru prizonieri. Astazi puteti urca in ele pentru a vedea o panorama faina cu zona. Pe scarile care te duc sus nu sunt parapeti sau ceva care sa te desparta de hau, asa ca as fi foarte atenta la fete cand urc. Odata ajuns sus nu mai e nici un pericol, zidurile fiind suficient de inalte.

Nu vezi o zona atat de extinsa ca din turnul Catedralei, insa raportul efort pentru urcare vs panorama mi se pare mai bun la Torres de Serranos.


Palacio del Marques de Dos Aguas

Prima data cand am aflat de cladirea asta am vazut ca e muzeu de ceramica si arta decorativa si-am zis ca nu trec sa-l vad. Dupa care doamna de la hotel mi-a spus ca-i un palat rococo foarte interesant la cinci minute de mers pe jos. Sa merg sa-l vad ca are si mobilier original si recreaza frumos atmosfera de odinioara. Cu asta m-a cucerit instant si nu mi-a parut rau ca am ajuns. Are niste camere impresionante cu candelabre de poveste, vitralii, ceramica pictata, etc. Nu e neaparat pentru copiii, insa cred ca daca i-as povesti Anei ca acolo a locuit un marchiz care-i un fel de print si daca ar vedea si patul demn de o printesa ar putea sa intre in atmosfera si sa aprecieze locul.


Mercado Central

Forfota, culoare, mirosuri, zumzete, picioare de porc atarnate de tarabe, fructe, produse traditionale – Mercado Central te ia prin invaluire si nici nu-ti dai seama cand trece timpul. E un loc bun si pentru luat suveniruri dragute pentru cei de acasa. Eu am plecat din piata cu orez de facut paella cu condimentele aferente, niste otet balsamic din smochine, o branza care seamana cu parmezanul, dar nu e parmezan, etc.


Museo Del Arroz

Orezul a jucat si joaca un rol important in viata economica a orasului si in gastronomia sa. De-asta mi s-a parut interesant sa merg la un muzeu dedicat lui. Am descoperit o fosta fabrica de orez, reamenajata pentru a arata celor interesati etapele prin care trece orezul de la samanta pana ajunge pe rafturile magazinelor. E relativ mic, il parcurgi in maxim jumatate de ora. Se intinde pe cinci etaje intre care ai lift, cand ajungi pe un etaj utilajele se pun automat in functiune si ici si colo ai si boabe de orez de pipait ca sa-ti dai seama de diferenta intre etapele de procesare. Singura a fost o experienta simpatica, cu fetele cred ca ar fi mult mai distractiv.

Horchateria Santa Catalina

Prima mea intalnire cu horchata a fost in Mexic, insa spre deosebire de Valencia, acolo bautura e pe baza de orez. Varianta spaniola se face din tuberculi de caprisor, e ceva mai dulceaga si la fel de fainoasa Se serveste rece si in oras o poti gasi cam peste tot – sunt standuri pe strada, am vazut-o si in Mercado Central, sunt si localuri care te anunta din titlu ca s-au specializat in horchada – horchaterii. Unul dintre aceste localuri este Santa Catalina care pe langa bautura alba si destul de densa ofera si diverse produse de patiserie, ciocolata calda si churros. Mi-a placut atat pozitionarea centrala, cat si ceramica de Menises din interior care-i da un aer aparte, destul de autentic.

Strazile din centrul vechi

Lasand la o parte toate obiectivele turistice, una dintre cele mai placute experiente in Valencia a fost sa ma plimb aiurea pe strazi, sa ma ratacesc pe ele, sa admir fatadele, turnuletele, sa casc gura la meniurile scrise cu creta pe tablite negre, sa zabovesc prin piatete si sa surprind privirile mirate ale localnicilor atunci cand ajungeam prin locuri putin batute de turisti. Nu stiu cat de cald e vara, poate nu-ti arde de plimbari, insa zilele de mai mi-au oferit o vreme perfecta de umblat pe jos si absorbit atmosfera relaxata a orasului.


Mi-au placut, dar n-as merge cu fetele

In cele trei zile petrecute in Valencia am apucat sa mai vad cateva locuri faine pe care vi le recomand calduros, insa nu cu copilasi foarte mici.

Casa Museo Benlliure
In aceasta casa a trait si lucrat pictorul valencian José Benlliure. Eu m-am dus mai mult pentru a vedea cum arata casa unei familii instarite din acea perioada, cu trei etaje, curte si pavilion de pictura. Mi-a placut atmosfera recreata cu mobila de la sfarsitul secolului al XIX-lea, insa cel mai bine m-am simtit in gradina decorata cu faianta pictata si sculpturi chiar de catre Benlliure.

El Miguelete
El Miguelete este turnul catedralei din care vezi cel mai de sus orasul. Trebuie sa urci 207 scari in spirala, destul de inguste care-s folosite simultan pe ambele sensuri. Am ajuns sus cu limba de un kilometru si nu mi-a fost chiar usor sa trec pe langa oamenii care coborau. Nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost cu fetele in brate. Panorama a fost faina, insa nu stiu daca a doua oara as mai urca.

Llotja de la Seda
In traducere Bursa de matase, Llotja de la Seda este una din cladirile emblematice ale Valenciei si-a fost inclusa in patrimoniul UNESCO in 1996. Am luat audio guide-ul si-am savurat fiecare informatie primita. Erau mici picanterii, detalii legate de arhitectura si povesti de demult. Pentru copii, insa, cred ca ar fi fost o corvada sa petreaca o ora invartindu-se prin cladire admirand fiecare detaliu.

Tribunal de las Aguas
Si traditia valenciana Tribunal de las Aguas a intrat in patrimoniul intangibil UNESCO. In fiecare saptamana, joi, cand ceasul bate ora 12 cei noua reprezentanti ai comunitatilor de irigatii se strang pentru a rezolva eventualele neintelegeri legate de distributia apei. E interesant sa vezi cu proprii ochi aceasta traditie, cum se imbraca reprezentantii, ce cuvinte folosesc, insa ca sa prinzi locuri bune trebuie sa fii acolo cu cel putin jumatate de ora inainte, astepti in soare, iar tot ritualul dureaza mai putin de cinci minute. (in caz ca nu exista reclamatii, asa cum am prins eu, sunt curioasa cand a reclamat ultima data cineva ceva)

In schimb as incerca cateva locuri in care n-am ajuns

Am stat in Valencia doar trei zile, nici alea pline. Fiind singura, m-am miscat destul de repede si-am vazut o gramada de locuri. Cu fetele, insa, probabil ca mi-ar fi trebuit o saptamana ca sa acopar tot ce v-am povestit mai sus. Plus ca as fi optat, poate, pentru alte locatii de vizitat. Sigur as vrea sa ajung cu ele la Bioparc, Torres de Serranos, Gradina Botanica, Muzeul soldateilor de plumb si Muzeul de stiinta Principe Felipe.

Pana atunci insa sunt curioasa daca voi ati fost cu copiii in Valencia sau daca ati avea ceva de adaugat pe lista asta. Folositi comentariile cu incredere!