Trecem pe lângă ei şi întoarcem privirea. Nu vrem să ştim, e prea greu de suportat, e o altă planetă. Dar ei sunt pe stradă sau sunt acolo, la Centrul unde au ajuns pentru că părinţii lor nici nu şi-au dat seama că i-au făcut. S-au trezit aşa, deodată, că au pe cineva în grijă, că mai au o gură de hrănit, iar mâncarea nu ajunge nici măcar pentru ei. Da, ştim cu toţii basmul Hänsel şi Gretel, nu credeam că poate fi adevărat.La Centru nu sunt aduşi doar orfani, ci şi copii pe care părinţii lor nu-i mai vor. Copii nedoriţi, copii trişti, copii invizibili.O astfel de poveste ne spune Valentina, o fetiţă invizibilă
Pentru a oferi o experiență de navigare mai bună, site-ul web utilizează cookie-uri tehnice, analitice, de profilare și de la terțe părți. Continuând să navigați pe site-ul web, acceptați utilizarea cookie-urilor. Dacă doriți să aflați mai multe informații sau să renunțați la toate sau la unele dintre cookie-uri.