Romanul Pe cand era buna este privit ca portretul unei femei formidabile si distructive, dar as zice ca e, intr-o masura mult mai mare, descrierea unei culturi si a unei imagini asupra lumii fatalmente marginite. Roth reuseste sa ilustreze acea marginire prin limbajul folosit in comunitate, oferindu-ne trista concluzie ca oamenii cu un vocabular limitat si impiedicat nu pot avea decat ganduri limitate si impiedicate, precum si visuri limitate si impiedicate. Nu este o tehnica noua - un exemplu faimos e Charles Bovary al lui Flaubert -, insa Roth o utilizeaza extraordinar de bine. - The New Criterio
Pentru a oferi o experiență de navigare mai bună, site-ul web utilizează cookie-uri tehnice, analitice, de profilare și de la terțe părți. Continuând să navigați pe site-ul web, acceptați utilizarea cookie-urilor. Dacă doriți să aflați mai multe informații sau să renunțați la toate sau la unele dintre cookie-uri.