Numai în cuvintele limbii tale se întâmplă să-ţi amintești de lucruri pe care nu le-ai învăţat niciodată. Căci orice cuvânt este o uitare și în aproape oricare s-au îngropat înţelesuri de care nu mai știi. Cum altfel am putea da folosinţă vie cuvintelor? Dar dacă în orice cuvânt există o parte de uitare, este totuși vorba de uitarea noastră și ea devine propria-ne amintire. Iar acesta e actul de cultură: să înveţi noutatea ca și cum s-ar ivi din tine. Am vroit să pătrundem în «uitarea» românească. Ce stă sub ea poate fi bun, dar trebuie făcut cu adevărat bun, trebuie răsbunat. — CONSTANTIN NOIC
Pentru a oferi o experiență de navigare mai bună, site-ul web utilizează cookie-uri tehnice, analitice, de profilare și de la terțe părți. Continuând să navigați pe site-ul web, acceptați utilizarea cookie-urilor. Dacă doriți să aflați mai multe informații sau să renunțați la toate sau la unele dintre cookie-uri.