Ma gandesc sa-i pun capat

Un thriller psihologic surprinzator despre cea mai complicata dintre relatiile pe care le putem avea: cea cu noi insine. Un roman in stil gotic modern si captivant, care se instaleaza negresit drept in inima genului horror. Reid construieste tensiunea asa cum Edgar Allan Poe isi construieste zidurile din caramida de la subsol. – Wayne Grady Un roman savuros de bulversant, pe care nu stii unde sa-l incadrezi. Este inteligent si ii face pe cititori sa ramana in priza pana la final. – Vancouver Sun Unul dintre cele mai bune romane de debut pe care le-am citit vreodata. Iain Reid a plasmuit o carte mica in dimensiuni, dar feroce in continut, al carei suspans continuu creste si tot creste pana la ultimele pagini, dezvaluind un final vizionar si chinuitor. – Scott Heim O carte intensa, plina de suspans, scrisa cu maiestrie, care te consuma la foc mic si care te va bantui si dupa ce o vei termina de citit. Reid a gasit o metoda de a ne improspata vechile frici. – The Los Angeles Review of Books Jake. Iubita lui. Impreuna, si totusi fiecare singur. O masina. Un drum de tara interminabil, labirintic, nefast. Un monolog plin de angoase si de intrebari existentiale. Noapte. Frig. O ferma izolata. Parintii lui. Un Apelant misterios. Frici si indoieli nerostite. Tensiune crescanda. Un om de serviciu. Furtuni de zapada si crize declansate de ganduri ce nu-ti dau pace. O scoala veche. Coridoare straniu de pustii, pe care parca le cunosti dintr-o alta viata. Fuga. Iarasi fuga. Alegeri imposibile. Ciclicitate. Sfarsit. Ca o piesa de teatru aproape muta, cartea lui IAIN REID te absoarbe in valtoarea bizareriilor si a enigmelor ei, pentru ca apoi sa te arunce afara tot neinitiat. La final esti si mai debusolat, si mai contrariat decat la inceput. Rememorarile naratoarei si dialogul paralel al celor doua instante straine care vorbesc parca dintr-un viitor deja intamplat alcatuiesc intriga desfasurata in mai putin de douazeci si patru de ore. Douazeci si patru de ore fatale.