@rcadia

Ecologie morală profesează Brîndușa, ba chiar mai mult - spirituală. Din toată Arcadia n-a mai rămas decît un zid idilic și desfigurare generală , în care până și consacratele coline vorbesc un limbaj de lapte de smoală , iar soarele se căznește să răsară. E un reportaj cu fond moral și pictură grotescă în care cad până și cartolinele trimise din locuri privilegiate. Versurile rupte, parcă cu voluptate, reproduc și ele procesul acesta de desfigurare generală , tradusă de o imaginașie iritată.DESPRE AUTORBrîndușa Palade este o poetă care a debutat în 2014 cu volumul Pustietatea aprinsă (Galaxia Gutenberg), prefațat de poetul Sebastian Reichmann, care o numea o poetă inclasabilă , ce nu urmează un chemin battu, deși trimite pe de altă parte la o lungă tradiție de rebeli ai spiritului . Ulterior, a publicat volumele Înapoi în taverna cu îngeri (Tracus Arte, 2016) și Enceliada (Limes, 2018). Claudiu Komartin a caracterizat-o ca pe o poetă culturală , ce este în același timp un scholar (poeta a făcut o carieră universitară și, între anii 1995-2013, a publicat 14 volume de eseistică, cel mai recent fiind Infinitul fără nume (Galaxia Gutenberg, 2013)), care scrie o poezie inventivă și dinamică imagistic , dar predominant livrescă, cumva asemănătoare cu lirica poeților calculați ce au debutat în anii ’70. Dorin Ștefănescu avea să plaseze, în schimb, poemele din volumul Enceliada, într-un interval creator, în care imaginația e în libertate, într-o veșnică sărbătoare a rostirii