Omul si devenirea sa dupa Vedanta

Omul si devenirea sa dupa Vedānta reprezinta cea mai importanta expunere a metafizicii traditionale a lui Guénon, impreuna cu celelalte doua mari lucrari ale sale de acest gen: Simbolismul crucii si Starile multiple ale fiintei. Guénon a sustinut ca hinduismul imbratiseaza cea mai veche, profunda si cuprinzatoare expresie a metafizicii traditionale pe care o detinem, care poate functiona intr-un fel ca o cheie pentru orice alta forma traditionala, iar aceasta lucrare este considerata prima expunere demna de incredere a metafizicii hinduse intr-o limba occidentala. Inainte de Guénon, imaginea Occidentului despre hinduism era un amestec de scripturi traduse, lipsite de comentarii traditionale, fragmente de doctrina raportate de iezuiti si alti misionari, impresii aleatorii ale comerciantilor, imperialistilor si aventurierilor, constructii neintemeiate ale orientalistilor si fantezii ale Societatii Teozofice. Pana in zilele noastre, Omul si devenirea sa dupa Vedānta ramane una dintre cele mai bune (daca nu cea mai buna) expuneri ale doctrinei Vedantei, o expunere complet libera de tendintele de modernizare si occidentalizare care s-au infiltrat pentru prima data in subcontinentul indian odata cu dominatia britanica si inca nu s-au atenuat. Acest text este o adevarata biblie a metafizicii si antropologiei traditionale. In Introducere in studiul doctrinelor hinduse Guénon trateaza aspectele istorice si cosmologice ale hinduismului si mai detaliat