Mitropolitul Andrei Saguna. O biografie culturala

Una dintre multele împrejurări care ne povățuiesc către cunoașterea folosului celui mare ce urmează din creșterea cea bună și din luminarea tineretului nostru este, într-adevăr, asemănarea omului celui învățat și celui neînvățat cu soarele de vară și cu cel de iarnă. Omul cel învățat pe drept se poate asemăna cu soarele de vară, căci precum acesta reînvie cu căldura sa toate plantele și toți pomii și-i face ca să rodească și să dea hrană la tot felul de viețuitoare, așa și omul învățat nu știe a se ocârmui bine numai pe sine și a săvârși bine lucrurile sale, precum și a trage cel mai mare folos din sudoarea ostenelilor sale, ci încă ajută și pe alții cu sfatul său și cu purtarea sa cea înțeleaptă și bine socotită. (ANDREI ȘAGUNA) În asfințitul unei zile de vară la 28 iunie 1873, adormea în Domnul, în reședința sa din Sibiu, Andrei Baron de Șaguna, faimosul arhiepiscop și mitropolit al românilor ortodocși din Transilvania și Ungaria, deopotrivă cap al Bisericii și lider recunoscut al națiunii române vreme de două decenii (1848-1868). Aidoma Catedralei mitropolitane înălțate între zidurile Sibiului la începutul secolului XX, Andrei Șaguna a fost și rămâne un simbol al demnității ortodoxe românești în Transilvania. La împlinirea unui secol și jumătate de la trecerea sa în eternitate, am considerat că este oportun să-l readuc în atenția cititorilor români contemporani, ilustrându-i per­so­nalitatea prin accentuarea dimensiunii culturale și intelectuale a biografiei sale. (MIRCEA-GHEORGHE ABRUDAN) Autorul intitulează acest volum O biografie culturală fiindcă a dorit să ilustreze profilul intelectual și orizontul cultural larg al marelui ierarh. Pornind de la această intenționalitate asumată și recunoscută încă în debutul volumului, materialele incluse ni-l relevă pe Andrei Șaguna drept un ctitor de instituții culturale care au asigurat românilor din Transilvania nu doar supraviețuirea identitară, ci și progresul cultural și chiar material al națiunii. Cartea acoperă o paletă mult mai largă de aspecte care învederează relațiile personale ale lui Andrei Șaguna cu împăratul Franz Joseph, cu alți politicieni de prim rang de la Viena, legături care i-au și asigurat ierahului sibian succesul în inițiativele culturale, ecleziastice și politico-naționale vizând propășirea poporului român. Toate studiile evidențiază o documentare solidă care include surse inedite, dar și edite, precum şi o bibliografie națională și internațională adusă la zi. Remarcăm talentul narativ al autorului, care trădează un spirit elevat, un intelectual cu reale aptitudini literare, atent la tot ce îl înconjură și-i marchează existența cotidiană, dar și preocupat să îmbrace realitatea istorică într-o formă atractivă și captivantă deopotrivă pentru istorici și publicul larg. Îi asigur pe toți că vor găsi suficiente pagini valoroase care să le completeze informațiile despre o epocă și o personalitate cu totul aparte în istoria secolului al XIX-lea. (IOAN BOLOVAN