Levantul

Cetitor sau cetitoare (vâj bătrân sau domnişoară)Ce-n lumină de opaiţ mă ceteşti în astă searăNăzuind să afli taina marelui Ampotrofag,A lui Languedoc i proci, dac-ai şti cât mi-eşti de drag!Crede, nu ştiu opul ista, epopeea de alviţăCe ţi-am pus-o între mânuri, domnişor sau copiliţă,Dă ce lupt s-o-nchei, când poate nu-i decât o nălucire:Nice glorie-mi aduce, nice bani şi nici mărireŞi nu ştiu, nu ştiu, mă crede, dacă duce undeva.Mă silesc să sap un templu în o stâncă de halva,Bombonele, mieji de nucă pun pe el ca pe-o colivăNăzuind să fie totuşi un palat. Fii milostivă,Gingaşo, şi ia din carte numai cât e pentru tine