De la romani la români. Pledoarie pentru latinitate

Apartenența romacirc;nilor la latinitate, calitatea lor de membri ai marii familii a popoarelor romanice incumbă o anumită zestre istorică și indică o formă de evoluție. Aceste realități nu reprezintă un merit al romacirc;nilor, dar ii așază pe romacirc;ni in racirc;nd cu lumea, le stabilește convergențe și explică multe realizări ale lor. Latinitatea romacirc;nilor nu este un lucru de laudă și nici unul de rușine, ci este o simplă realitate, aceea de a fi inrudiți, lingvistic și cultural, cu italienii, cu spaniolii, cu francezii, cu portughezii etc. Această inrudire nu este atacirc;t de sacirc;nge, cacirc;t de spirit, de fel a percepe lumea, de forma mentis. Iar această inrudire spirituală cu latinofonii reiese cel mai clar din limba romacirc;nă, cea mai frumoasă creație spirituală a poporului romacirc;n. Pe aceasta trebuie s-o cultivăm, s-o vorbim și s-o scriem corect, fiindcă ea rămacirc;ne marca trecerii noastre ca popor prin această lume. Pe de altă parte, limba lor neolatină este incă cea mai importantă cale de comunicare intre romacirc;ni. Icirc;n același timp, fiind parte integrantă a unei mari familii lingvistice, romacirc;na ii ajută pe romacirc;ni să comunice mai ușor in italiană, spaniolă, portugheză, franceză etc. Vocabularul comun și formele gramaticale asemănătoare cu celelalte limbi romanice sunt alte avantaje ale romacirc;nei. Icirc;n consecință, limba romacirc;nă nu este numai un vehicul de comunicare eficientă intre romacirc;ni, ci și un mijloc de integrare ușoară a lor in lume, de dialog cu lumea, de insușire mai lesnicioasă a limbilor străine. Latinitatea este un intreg univers, iar romacirc;nii fac parte din el. Ioan-Aurel Pop