I se paru, stand asa sprijinit de „zidul” acela rece si ostil, ca intunericul incaperii in care statea e de fapt propriul intuneric in care a bajbait pana acum, neluand in seama „obiectele” de care se lovise pana acum, crezand ca existenta lor in drumul vietii lui era doar accidentala, nedandu-le vreo semnificatie sau o atentie anume… Reusise sa ajunga la capatul „tunelului”, sa arunce dincolo de geam balastul acelei nopti, sa invinga spectrele unei oglinzi mincinoase si, „intoarse celalalta fata a oglinzii” pentru a iesi, inca o data, la lumina, la viata.
Pentru a oferi o experiență de navigare mai bună, site-ul web utilizează cookie-uri tehnice, analitice, de profilare și de la terțe părți. Continuând să navigați pe site-ul web, acceptați utilizarea cookie-urilor. Dacă doriți să aflați mai multe informații sau să renunțați la toate sau la unele dintre cookie-uri.