Ceasuri de demult - Monica Pillat

Cu o ascendenta fabuloasa, "inger ramas" dintr-o lume apusa, Monica, "plina de comori pe care anii" i le-au lasat "anume spre pastrare", dupa ce ne-a daruit romanul romanului pierdut al tatalui ei, Dinu Pillat, inviaza pentru eternitate, in aceasta carte, oameni minunati care s-au ridicat deasupra intamplarilor tragice ale destinului lor, invingand suferinta cu demnitate, discretie si bunatate, mereu puternici in credinta, iubire si speranta.Cartea este mai mult decat un dans, este un poem al memoriei in care regasim muzica serafica si aspiratia catre cer din poezia, proza si dialogurile publicate in ultimul deceniu, prin care autoarea isi binemerita locul intr-o dinastie nu numai politica, ci si literara. - Valriu Stoica In casa noastra de demult se petrecea captarea clarului din vag. Mama fixa o mica lampa sub un geam pe care aseza fotografiile facute in biserici, deasupra lor desfasura foaia de calc. Dupa aceea, aprindea lumina si cu penita fina, inmuiata in tus, trasa caligrafia subiectului pierdut. Din ceata frescei, in desenul mamei, se iveau pe rand pastorii, surasul Nascatoarei intinse in fan cu Pruncul, mironositele blajine langa Cruce, martirii rasuciti spre cer.Adesea, o surprindeam in casa lipind cu migala pretioasele vase vechi din care ramasesera doar cioburi sau reparand tesatura unor la fel de vechi broderii ori covoare. Imi arata ca "cicatricile" de pe obiectele recuperate astfel le faceau sa fie cu atat mai iubite.