Autobiografia lui Charles Darwin

 Amintirile lui Charles Darwin, scrise pentru „copiii si nepotii mei“, deschid o perspectiva revelatoare asupra vietii si gandirii unui savant care a revolutionat nu doar studiul naturii, ci si felul in care ne vedem pe noi insine. Aceasta versiune completa a Autobiografiei restituie pasajele – considerate prea radicale – cenzurate de familie la momentul primei publicari. Darwin isi zugraveste devenirea pe fundalul unui tablou mai amplu al vietii intelectuale victoriene, alternand expuneri esentiale, precum aceea despre credinta religioasa, cu relatari anecdotice.     Autobiografia este intregita in acest volum cu o selectie reprezentativa din jurnalul tinut de Darwin in timpul calatoriei sale in jurul lumii la bordul vasului Beagle (1831–1836). Daca inaintea acestei expeditii tanarul absolvent al Universitatii Cambridge cocheta cu ideea de a deveni preot de tara, periplul de cinci ani prin nenumarate tinuturi l-a facut sa puna la indoiala multe dintre credintele acceptate despre om si Pamant si l-a condus in cele din urma la elaborarea celebrei sale teorii a evolutiei prin selectie naturala. Relatarile lui Darwin despre bastinasii din Tara de Foc, despre marele cutremur produs pe teritoriul chilian in 1835 sau despre speciile observate in arhipelagul Galapagos constituie nu doar un document unic in istoria stiintei, ci si un fascinant jurnal de calatorie.     Sentimentul dominant ce razbate atat din Autobiografie, cat si din Calatorie este cel al uimirii in fata lumii naturale si al entuziasmului nemarginit pentru descoperirea stiintifica. De peste un secol si jumatate, figura lui Darwin este caricaturizata in necunostinta de cauza, iar ideile sale sunt supuse unor nesfarsite rastalmaciri. Marturiile fundamentale reunite in acest volum, insotite de numeroase ilustratii, ii prilejuiesc cititorului un contact direct si nemistificat cu savantul, ganditorul si omul Charles Darwin.     Fragment din volumul Autobiografia lui Charles Darwin de Nora Barlow:     “Primul meu copil s-a nascut pe 27 decembrie 1839, si de indata am inceput sa-mi iau notite despre primele mijiri ale diferitelor lui expresii, convins fiind ca, si la o varsta atat de frageda, cele mai complexe si mai fine nuante de expresie trebuie sa aiba toate o geneza treptata si naturala. In vara anului urmator, 1840, am citit lucrarea admirabila despre expresie a lui Sir C. Bell, care mi-a sporit mult interesul pentru acest subiect, desi nu puteam fi deloc de acord cu convingerea sa ca diferitii muschi ar fi fost special creati pentru nevoile expresiei. Incepand cu aceasta perioada, m-am aplecat cand si cand asupra subiectului, atat in legatura cu omul, cat si cu animalele noastre domestice. Cartea a avut mare cautare: inca din ziua publicarii s-au vandut 5267 de exemplare.     In vara lui 1860, pe cand ma odihneam si trandaveam langa Hartfield, unde se gasesc din abundenta doua specii de Drosera, am observat ca multe insecte ramaneau prinse de frunzele acestei plante. Am luat acasa cateva specimene si, cand le-am dat niste insecte, am vazut miscarile tentaculelor; m-am gandit ca, probabil, insectele fusesera prinse cu un scop anume. Din fericire, mi-a venit ideea sa fac un experiment hotarator: am introdus mai multe frunze in diferite lichide azotate si neazotate cu aceeasi densitate, iar imediat ce am observat ca numai cele dintai starneau miscari energice mi-am dat seama ca dadusem peste un nou si incantator domeniu de studiu.     In anii urmatori, mi-am continuat experimentele ori de cate ori am avut ragaz. Cartea mea Insectivorous Plants a fost publicata in iulie 1875, adica la saisprezece ani de la primele mele observatii. Ca si in cazul celorlalte lucrari ale mele, intarzierea cu care aparut cartea mi-a fost de mare folos; caci dupa un timp indelungat esti in masura sa-ti critici propria opera aproape la fel de temeinic cum o faci cu opera altcuiva. Faptul ca o planta poate secreta, daca e stimulata corect, un lichid ce contine un acid si un ferment, intr-un fel foarte asemanator cu producerea sucului gastric la un animal, a fost fara indoiala o descoperire remarcabila.”