Sfârșit de veac în București. Vol. 11

Sfacirc;rșit de veac are un ritm bine marcat de scene in care conflictul e psihologic. Sunt scene de luptă, de duplicitate și de strategie, conduse cu macirc;nă sigură, in care personajele iși confruntă interesele, dar și firea ascunsă. Maestrul de ceremonii este, firește, Urmatecu, plin de vitalitate, neobosit, viclean, calculat, altruist și crud totodată, pe care doar lucrurile neclare, ciudăţeniile, capriciile femeilor, nebunia și moartea il tulbură, scoţacirc;ndu-l din apele in care se scaldă de obicei. Chefurile uriașe pe care le trage după inmormacirc;ntări vin din nevoia de a se reechilibra psihic. Dacă boierul Barbu e un Tuzluc, iar Jurubiţa, o Kera Duduca, Urmatecu e un Dinu Păturică infinit mai complicat și mai subtil, realizat la alte dimensiuni fizice și morale. Nu există, cum există de obicei in romanul de acest tip, personaje pozitive ori negative. Nici aplecarea spre caricatură de la romancierii postbelici. Am putea spune chiar că pacirc;nă și cei mai netrebnici sunt priviţi cu anume compasiune. Un element important este acela biografic, care atenuează eventualul spirit critic. -NICOLAE MANOLESCU