Moara cu noroc. Vol. 4

Considerat astăzi, după Costache Negruzzi,drept unul din fondatoriinuvelei romacirc;neşti [hellip;] Slavici, cu toatestacirc;ngăciile şi cu tot stilul lui neindemacirc;natic,are o curată şi aspră limbă romacirc;nească.O limbă poate cam necioplită, colţuroasăşi dură, dar lipsită de neologisme şi perfectarmonizată cu personajele lui şi cu lumeape care el o evocă. Această lume e aceea asatelor din Transilvania. Icirc;ntr-o vreme cacirc;ndpoporanismul nu exista ca şcoală literară,Slavici şi-a pus ţăranii să vorbească simplu,a observat bine mediul satelor şi a descrisacest mediu fără prea multă idealizare, fărămultă artă, dar şi fără inconjur, urmărindadevărul. Lumea satelor, la noi, a găsit inSlavici unul dintre cei dintacirc;i cronicari fidelişi realişti. Om al satului, el a descris satulcu simplitate, dragoste, racirc;vnă şi voie bună. -Al. PHILIPPIDE